Durerea unei mame
Familia Senculeţ: Ciprian, Ana Gabriela, Alexandru
Familia Senculeţ şi-a depus cerere la Door to Home în urma cu câteva luni iar în aprilie au fost anunţaţi că au reuşit să obţină o casa. Făcând parte din proiectul euro2007, se vor putea muta în noua casă la sfârşitul lunii septembrie.
Până atunci locuesc cu chirie într-un apartament cu două camere situat la etajul patru.
Chiria este foarte mare, iar împreună cu întreţinerea îi ajunge pe timpul iernii şi la 600 ron pe lună, bani care sunt foarte mulţi pentru cei doi părinţi care au o mică taraba cu fructe şi legume în piaţa centrală.
Au fost foarte bucuroşi când au aflat că vor putea avea propria casă atât de curând. De 15 ani de când sunt căsătoriţi au tot locuit prin chirii, s-au tot mutat dintr-un loc în altul. Cel mai greu a fost pentru băieţelul lor de 10 ani, Alexandru dar tot el a fost cel care s-a bucurat cel mai tare casă va avea o casă, o cameră numai a lui dar mai ales o curte unde să se poată juca.
Alexandru a avut o viaţă dificilă şi plină de neprevăzut. Până acum a suferit 8 operaţii la ambele picioare şi peste 4 ani va trebui să le repete.
La vârsta de 1 an şi patru luni Ciprian şi Ana au realizat ca băieţelul lor nu se putea ţine pe picioruşe, mergea numai în patru labe ca un căţeluş. Au mers la spital unde diagnosticul a fost unul şocant: parapareză spastică. Li s-a explicat ca fiind un copil născut prematur ( la 7 luni) nu a fost dezvoltat complet apărând o paralizie a picioarelor. Şansele de a putea merge erau minime şi se puteau aştepta ca băieţelul lor să crească într-un scaun cu rotile.
„ Cel mai greu lucru pe lumea asta este să ai sau să ţi se îmbolnăvească un copil. Dacă e mama, tata, un frate faci mai uşor faţă, dar propriul copil este ceva groaznic. Dumnezeu ne-a dat putere şi curaj de a merge mai departe”, ne spune cu ochii în lacrimi Ana. Îi era foarte greu să povestească, să îşi aducă aminte toate clipele de groază prin care a trecut ea dar, mai ales, Alexandru.
Prima operaţie a făcut-o la Mangalia, când Alexandru avea 1 an şi şase luni. A fost operat la ambele picioare atât în partea de sus cât şi în zona genunchilor pentru a i se lungii tendoanele. Apoi băieţelul de mai puţin de 2 ani a trebuit să stea 2 luni imobilizat la pat, în ghips. Nu a putut să se joace, să îşi facă prieteni. Părinţii erau sfâşiaţi de durere!
Au urmat alte 6 operaţii. Ultima au făcut-o în 2005. Pe atunci Alexandru mergea la şcoală, i-a fost şi mai greu pentru că trebuia să stea acasă. A trebuit să recupereze apoi lunile pierdute. Cu toate astea are note foarte bune la învăţătură. Este un copil sociabil, vesel cu mulţi prieteni. „ Primii ani de şcoală au fost mai grei, copiii erau răi şi îi scoteau tot felul de porecle. Alexandru a fost tot timpul o fire pacifistă, nu i-a plăcut să le răspundă cu răutate, a ştiut că apoi se vor împăca” spune Ana „ acum a luat multe premii, îi plac concursurile. Suntem fericiţi că nu se simte complexat din cauză ca merge şchiop…”
După fiecare operaţie urmează luni de recuperare, în diferite oraşe ale ţării şi de două ori pe an trebuie să meargă la control la spitalul din Mangalia. Recuperarea constă în masaje, băi cu parafină, electrostimulare.
Toate aceste opt operaţii trebuie repetate când Alexandru va avea 14 ani, când procesul de creştere se va oprii până atunci părinţii se roagă ca el sa se facă din ce în ce mai bine şi că odata să poată merge normal.
Toate aceste operaţii , drumuri prin ţară, consultaţii costă foarte mult. Deoarece părinţii au o societate particulară, ei nu beneficiază de asigurare medicală din partea statului şi nici Alexandru. „ Ne-am îndatorat la cunoştinţe şi prieteni foarte mult. Altă posibilitate nu avem! Anul acesta ne-am propus să îi facem lui Alexandru asigurare medicală privată, poate ne va ajuta măcar puţin.” – Ciprian.
Door to Home îi ajută să îi ofere lui Alexandru o speranţă printr-un început nou, într-o casă nouă sperând ca acest lucru să îi mai înveselească măcar pentru un timp pe membrii familiei Senculeţ.
